DE 
EN 
FR 
IT 
ES 
HU 
RO CO², denumit și dioxid de carbon, este un gaz. Este invizibil și inodor; este, de asemenea, o componentă importantă a atmosferei. Atmosfera este un strat de aproximativ 100 de kilometri grosime care înconjoară planeta noastră și o menține caldă. Fără CO², pământul ar fi rece ca gheața; nici oamenii, nici animalele nu ar putea supraviețui. Aceasta este partea bună a CO². Problema este însă că tot mai mulți oameni produc tot mai mult CO². Pentru că CO² se produce prin arderea uleiului, cărbunelui, gazului, benzinei sau lemnului. Stratul care astfel devine tot mai gros în jurul planetei împiedică ca doar o parte din căldura soarelui să se reîntoarcă în atmosferă: Deci, CO² amplifică așadar efectul natural de seră și, prin urmare, modifică clima: apare un dezechilibru cauzat de oameni. Devino astăzi parte din comunitatea mondială KLIMATES și contribuie personal la acțiunea de echilibrare.
Pe lângă dioxidul de carbon (CO²), există și alte gaze cu efect de seră, cum ar fi metanul sau protoxidul de azot. Diferitele gaze nu contribuie toate în egală măsură la efectul de seră. De exemplu, acestea rămân în atmosferă diferite perioade de timp.
Pentru a putea compara diferitele gaze și efectele lor asupra schimbărilor climatice, oamenii de știință au definit așa-numitul „Potențial de încălzire globală” (Global Warming Potential). Acești parametri definesc efectul unei anumite cantități de gaz cu efect de seră pe o perioadă definită de timp (de obicei 100 de ani) în comparație cu CO². De exemplu, metanul este de 28 de ori mai dăunător decât CO², dar rămâne mai puțin timp în atmosferă. În cazul protoxidului de azot, efectul este chiar de 300 de ori mai dăunător decât cel al CO². Ambele gaze provin în principal din agricultură, prin utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot, și zootehnie. Prin conversia acestuia în raport cu CO², se vorbește despre echivalenți CO², la care se face referire și în abrevierea CO².
Un litru de CO² cântărește de fapt 1,96 grame. Astfel, un kilogram de CO² are un volum de 509 litri. Dacă ne imaginăm acest lucru într-un balon (capacitate de aproximativ 2,5 litri), un kilogram de CO² are nevoie de aproximativ 204 baloane. Următoarea comparație este impresionantă: Un european mediu produce 30 de kilograme de CO² zilnic. Cu acesta s-ar putea umple mai mult de 6.000 de baloane. Imaginează-ți câte baloane ai putea umple cu cele aproximativ 12 tone de CO² pe care fiecare KLIMATE le compensează cel puțin anual. Toți membrii KLIMATES din întreaga lume contribuie la compensarea și reducerea acestor tone de gaze dăunătoare climei.
Deseori se găsesc cifre diferite pe internet. Acest lucru se datorează faptului că pentru anumite informații este indicată doar cota pură de CO². Relevante pentru amprenta de CO² sunt însă așa-numitele echivalente CO², valorile CO²e și valorile legate de consum. Media UE este în jur de 7,17 tone (sursa: Global Change Data Lab, stadiul 2020)
Câteva țări pentru comparație:
Germania = 9,23 tone de CO²e/an
Austria = 9,11 tone CO²e/an
Elveția = 12,35 tone de CO²e/an
Italia = 6,53 tone CO²e/an
Spre comparație: în SUA sunt emise 15,47 tone de CO²e pe cap de locuitor pe an. Și China, spre comparație, sunt emise în jur de 7,04 tone de CO²e pe cap de locuitor pe an.
Este însă important de menționat că lumea occidentală produce cea mai mare amprentă. Acest lucru se datorează faptului că emisiile de CO²e sunt cauzate în occident de zeci de ani, când țările cu economie emergentă precum China și India erau abia la începutul industrializării lor.
Amprenta ecologică este ceva ca de exemplu „contabilitatea resurselor”. Informațiile despre amprentă sunt calculate, printre altele, și pentru furnizarea de produse și servicii. Un kilogram de carne de vită lasă o amprentă de aproximativ 70 de kilograme de CO²e, de la fermier până la consumator. Un zbor de o persoană de la Frankfurt la New York și retur produce aproximativ 2,7 tone de CO²e.
Noțiunea de amprentă ecologică include însă și toate emisiile pe care fiecare individ și întreaga umanitate le-au lăsat în trecut până acum. Rezultă de aici că, în cea mai mare parte, dezechilibrul actual a fost cauzat de comportamentul de consum al țărilor industrializate. Țările emergente din Africa, Asia sau America de Sud sunt responsabile doar pentru o mică parte din dezechilibrul actual.
Dacă plecăm din nou de la media europeană, amprenta este compusă astfel:
- Hrana reprezintă aproximativ 35%
- Locuința/energia reprezintă aproximativ un sfert (25%)
- 23% din emisiile de CO²e provin din sectorul mobilității
- 9% sunt așa-numitele emisii publice (de exemplu, infrastructura spitalelor, administrație, întreținerea drumurilor/căilor ferate, etc.)
- 8% provin din alte domenii ale vieții de zi cu zi, cum ar fi deșeurile, etc.
Nu doar emisiile pe care le producem sunt importante, ci și întregul cadrul prin care am contribuit la schimbările climatice, de la momentul nașterii: Călătoriile de vacanță cu avionul, mașinile sport decapotabile din vremea tinereții, SUV-ul familiei de mai târziu, delicioasele fripturi de vită din Argentina, toate cataloagele în culori strălucitoare care au ajuns necitite la coșul de gunoi și tot așa mai departe. Cu alte cuvinte, toate bunurile de consum pe care le-am cumpărat, folosit și aruncat (fără ezitare) până acum.
În funcție de produs, calculul emisiilor este alcătuit din emisiile de CO² de la furnizori, de la producția la fața locului, transportul, depozitarea, vânzarea/distribuția și eliminarea acestora. Oricine înțelege că produsele care se prezintă ca un întreg sau care se compun din mai multe elemente individuale din întreaga lume produc mai mult CO² decât un kilogram de morcovi bio pe care îl cumperi direct de la fermier sau săptămânal de la piață. Conștientizarea unor astfel de lanțuri de aprovizionare și adaptarea comportamentului de consum în mod corespunzător poate reduce deja o bună parte din propria amprentă.
În primul rând, trebuie evitate, pe cât posibil, emisiile de CO². Ceea ce nu poate fi evitat, trebuie redus cât de mult posibil. Iar ceea ce rămâne, poate fi compensat prin sprijinirea proiectelor de reîmpădurire, așa cum face KLIMATES. Fiecare copac, fiecare plantă de cânepă care este plantată cu contribuția ta compensează o parte din CO² din atmosferă.
Companiile își compensează, de asemenea, emisiile proprii de CO²; Între timp, tot mai mulți furnizori se prezintă cu așa-numita titulatură „neutru din punct de vedere al CO²”. Trebuie remarcat faptul că aceasta nu reprezintă o siglă de calitate înregistrată. Prin urmare, fiecare consumator în parte trebuie să se asigure că amprenta sa proprie de CO² este cât mai mică posibil și că restul emisiilor sale va fi compensat prin intermediul unui furnizor de încredere, cum ar fi KLIMATES.
Pe parcursul vieții, o persoană produce suficient de multe emisii de CO², în funcție de stilul său de viață. În special în țările occidentale industrializate, comportamentul consumatorilor în ultimii 100 de ani a cauzat supraexploatarea resurselor și, prin urmare, emisii enorme de CO². Prin urmare, nu este important doar să se prevină sau să se reducă emisiile de CO², ci, cel puțin, să se compenseze amprenta actuală de CO² a fiecărui individ. Iar cine este cu adevărat serios în ceea ce privește protecția climei compensează, de asemenea, amprenta pe care au lăsat-o în trecut. Prin urmare, cu KLIMATES poți compensa nu numai amprenta ta actuală, ci și amprenta ta din trecut, în funcție de tarif.
Fiecare individ trebui să economisească cât mai multe emisii de CO² posibil prin comportamentul său de consumator. Obiectivul climatic comun este zero net (NET-ZERO). Cu toate acestea, fiecare individ produce CO², chiar dacă are un comportament deosebit de prietenos cu mediul: Consumul și/sau utilizarea alimentelor, îmbrăcămintei, mijloacelor de transport, locuințelor, serviciilor precum asigurări, servicii bancare etc. generează CO² care nu poate fi evitat sau/și redus. Totodată trebuie subliniat din nou că am lăsat deja, cu toții, o amprentă mare de CO² în viața noastră până acum. Acest lucru nu a fost compensat, ori a fost compensat doar parțial până când ai făcut pasul de a deveni membru al comunității KLIMATES.
Compensarea are loc prin plantarea de material organic care leagă permanent CO². Cu toate acestea, pentru proiectele de reîmpădurire pentru compensarea CO², este necesară o privire atentă: Este important ca plantele să nu fie folosite ulterior prin defrișare sau incinerare. Prin urmare, la KLIMATES, ne asigurăm că volumul de CO² legat nu este eliberat din nou mai târziu, iar aceasta este o cerință a proiectelor noastre.
La KLIMATES amprenta ta este neutralizată prin cultivarea cânepei; dacă nu există suficientă suprafață pentru cultivarea cânepei sau nu sunt suficiente proiecte pentru cânepă, revenim la proiecte calificate de reîmpădurire cu arbori. Fapt necunoscut pentru mulți: Cânepa leagă de 2,5 ori mai mult CO² decât arborii! Cânepa crește rapid, peste tot și este extrem de robustă.
Atmosfera
Atmosfera se referă la stratul de gaze și particule care înconjoară pământul și permite existența vieții pe pământ. Este compusă în principal din azot, oxigen și argon, precum și cantități mai mici de dioxid de carbon, vapori de apă și alte gaze. Atmosfera absoarbe căldura de la soare și reglează temperatura de pe pământ. În perioada recentă, schimbările climatice provocate de om au determinat o creștere a concentrației de CO² în atmosferă, care a dus la încălzirea globală și la schimbări dramatice ale mediului.
Echivalent ECO²
Echivalentul CO², denumit și CO²e, este o măsură a cantității de gaze cu efect de seră prezente în atmosferă. Aceste gaze sunt responsabile pentru încălzirea globală și includ nu numai dioxidul de carbon (CO²), ci și metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O) și hidrofluorocarburile (HFC). Echivalenții CO² sunt utilizați pentru a măsura și compara impactul diferitelor gaze cu efect de seră. Echivalentul CO² reprezintă un factor important în monitorizarea și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru combaterea schimbărilor climatice.
Calculator CO²
Un calculator de CO² este utilizat pentru a calcula cantitatea de emisii de CO² cauzate prin diferite activități și procese. Acesta face posibilă calcularea emisiilor pentru consumului de energie, transport, hrană, locuințe și alte emisii. Datele de bază ale calculatorului CO² provin din diverse surse, cum ar fi guverne, companii și organizații non-profit. Acesta este un instrument util pentru calcularea emisiilor de la persoane individuale, companii și țări, precum și pentru evaluarea și planificarea eficacității măsurilor de reducere a emisiilor.
Decarbonizare
Decarbonizarea se referă la procesul de reducere sau eliminare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special prin utilizarea energiilor regenerabile în locul combustibililor fosili. Acest lucru necesită atât acțiuni politice, cât și investiții în tehnologie și infrastructură, pentru a reduce astfel dependența de combustibilii fosili. Este una dintre cele mai importante provocări pentru comunitatea internațională, pentru a putea atinge obiectivele climatice.
Emisii
Emisiile se referă la eliberarea de substanțe poluante sau gaze cu efect de seră în atmosferă. Acestea pot proveni de la procese industriale, centrale electrice, mijloace de transport și alte surse create de om. Emisiile reprezintă un factor important în contextul schimbărilor climatice și pot avea efecte negative asupra mediului, precum și asupra sănătății oamenilor și animalelor.
Tranzacționarea cotelor de emisii
Tranzacționarea cotelor de emisii, cunoscută și sub denumirea «Cap and Trade», este un mecanism de piață utilizat pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Acesta stabilește un plafon pentru emisiile totale ale unui anumit sector sau stat (așa-numitul „Cap”) și permite companiilor care rămân sub limita lor stabilită să vândă sau să cumpere credite de carbon excedentare. Companiile care își pot reduce emisiile pot câștiga bani vânzând credite de carbon în exces, în timp ce companiile care întâmpină mai greu să reducă emisiile pot cumpăra credite de carbon excedentare pentru a-și acoperi emisiile. Acest mecanism este menit să creeze stimulente pentru reducerea emisiilor. Tranzacționarea cotelor de emisii s-a dovedit a fi un instrument eficient de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, promovând totodată creșterea economică.
Eficiența energetică
Eficiența energetică se referă la utilizarea tehnologiilor și practicilor care fac posibilă obținerea aceleiași cantități de putere energetică, consumând mai puțină energie. Este o abordare importantă pentru reducerea costurilor energetice și a impactului asupra mediului prin reducerea consumului de energie.
Energia încorporată
Energia încorporată include energia necesară pentru extracția, prelucrarea, transportul și eliminarea materiilor prime, precum și pentru fabricarea, livrarea și eliminarea produselor. Energia încorporată reprezintă un factor important în determinarea impactului produselor asupra mediului și poate contribui la îmbunătățirea durabilității producției și consumului prin reducerea consumului de energie și îmbunătățirea eficienței energetice.
Greenwashing
Greenwashing se referă la procesele în care companiile își prezintă produsele ca fiind mai ecologice decât sunt în realitate. Acestea folosesc termeni sau simboluri de mediu care nu sunt definite în mod general valabil. Printre altele, se vorbește despre Greenwashing atunci când companiile își descriu produsele și serviciile ca fiind „neutre din punct de vedere al CO²”, însă consumatorul nu este informat în mod transparent despre ce emisii sunt compensate și cum. Companiile din domeniul livrărilor de bunuri pe bază de comandă și industria aviației, printre altele, lucrează cu astfel de etichete.
Conferințe climatice
Așa numitele ”Conferințe ale Națiunilor Unite privind schimbările climatice” (United Nations Framework Convention on Climate Change, UNFCCC) au loc în mod regulat din anul 1992. Iată câteva dintre conferințele majore și rezultatele acestora:
1979: Prima conferință mondială privind clima de la Geneva, Elveția și semnarea acordului ONU pentru protecția mediului.
1992: Conferința privind clima de la Rio de Janeiro, Brazilia. Participanții au semnat UNFCCC, care oferă cadrul pentru eforturile internaționale de combatere a schimbărilor climatice.
1997: Conferința de la Kyoto, Japonia. Participanții au convenit asupra unui protocol care prevedea pentru prima dată că țările dezvoltate trebuie să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră.
2005: Conferința de la Montreal, Canada. Protocolul de la Kyoto a fost prelungit și s-a decis ca emisiile să fie reduse cu cel puțin 5% sub nivelul din 1990 până în anul 2020.
2009: Conferința de la Copenhaga, Danemarca. Deși nu au fost convenite obiective obligatorii, participanții au convenit să înceapă negocierile pentru un nou acord pentru atenuarea schimbărilor climatice.
2015: Conferința de la Paris, Franța. Participanții au convenit asupra Acordului de la Paris, care își propune să limiteze efectul de încălzire globală la „semnificativ sub 2 grade Celsius” și să facă eforturi pentru a limita încălzirea la 1,5 grade.
2019: Conferința de la Madrid, Spania. Participanții au discutat despre implementarea Acordului de la Paris și eforturile de reducere în continuare a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Dioxidul de carbon (CO²)
Dioxidul de carbon (CO²) este un gaz cu efect de seră care apare în mod natural în atmosferă și este esențial pentru creșterea plantelor și a copacilor. Cu toate acestea, contribuie și la încălzirea globală, deoarece afectează capacitatea pământului de a reflecta căldură. Principalul factor al creșterii CO² în atmosferă este utilizarea de către om a combustibililor fosili precum petrolul, cărbunele și gazele și reducerea simultană a suprafețelor naturale (defrișarea pădurilor, dezvoltarea urbană etc.). Dioxidul de carbon este în esență un lucru bun și face posibilă viața pe pământ. Cu toate acestea, datorită influenței umane, echilibrul obișnuit nu mai prevalează.
Gazul metan (CH4)
Metanul (CH4) este un gaz cu efect de seră care apare în mod natural în atmosferă și este produs în principal prin procese biologice precum descompunerea materiei vegetale și activitatea animalelor și a microorganismelor. Acesta are însă, de asemenea, o sursă semnificativă creată de om, în special prin utilizarea gazelor naturale și a petrolului, schimbarea destinației de utilizare a terenurilor și utilizarea animalelor pentru zootehnie.
Net Zero
Obiectivul net zero înseamnă că emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse la zero sau compensate prin utilizarea tehnologiilor de eliminare a gazelor cu efect de seră din atmosferă. Aceasta înseamnă că emisiile totale de gaze cu efect de seră trebuie reduse la zero până la sfârșitul secolului pentru a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius sau mai puțin și pentru a minimiza impactul schimbărilor climatice.
Acest obiectiv impune reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cât mai rapid posibil și creșterea gradului de utilizare a tehnologiilor de eliminare a gazelor cu efect de seră din atmosferă. Compensarea prin împădurire contribuie, de asemenea, la obiectivul Net Zero. De asemenea este necesară o transformare către energie regenerabilă.
Cânepă industrială
Cânepa industrială este un tip de cânepă utilizat în principal în scopuri industriale, cum ar fi fabricarea hârtiei, fabricarea textilelor și biocombustibililor. Cânepa industrială conține doar cantități mici de THC, componenta psihoactivă din marijuana, și poate fi cultivată și vândută legal în majoritatea țărilor. Este o plantă durabilă care crește rapid într-o perioadă scurtă de timp și necesită puțină apă și puțin îngrășământ. Este, de asemenea, o sursă valoroasă de nutrienți, cum ar fi proteinele și fibrele, și poate fi folosit ca înlocuitor natural pentru bumbac și alte materii prime nedurabile. Printre altele, cânepa industrială conține și CBD, un ingredient activ important care este folosit în medicină și cosmetică. Se spune că CBD are proprietăți antiinflamatoare și de calmare a durerii și poate fi folosit pentru a trata anxietatea, durerea și tulburările de somn. Toate informațiile în acest sens le găsești la adresa www.hempmate.com
Amprenta ecologică
Amprenta ecologică este o măsură a impactului activităților umane asupra mediului și măsoară suprafața resurselor naturale necesare pentru a sprijini utilizarea resurselor și eliminarea deșeurilor unei persoane sau ale societății. Se referă la suprafața de pământ, apă și aer necesară pentru a produce alimente, pentru locuințe, energie precum și alte lucruri și servicii. Cu cât amprenta este mai mare, cu atât este mai mare sarcina asupra mediului și impactul asupra resurselor naturale și a biodiversității. Un studiu Global Footprint Network din 2020, care examinează amprentele ecologice a 162 de țări, a constatat că, în medie, amprentele ecologice ale țărilor dezvoltate au fost de aproape trei ori mai mari decât cele ale țărilor cu economii emergente.
Ozon (O3)
Ozonul este o moleculă triatomică de oxigen (O3) care se găsește în stratosferă, unde este denumit ca strat de ozon. Ne protejează de razele UV dăunătoare prin absorbția și reflectarea acestora.
Efect de seră
Efectul de seră descrie procesul prin care gazele cu efect de seră precum dioxidul de carbon, metanul și protoxidul de azot blochează radiația de căldură a pământului și cresc astfel temperaturile pe pământ.
Gaze cu efect de seră
Gazele cu efect de seră sunt gaze prezente în atmosferă care absorb și retransmit energia termică, proces care generează o creștere a temperaturii pe Pământ. Acestea conțin dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi și vapori de apă, iar emisiile lor se datorează în principal utilizării combustibililor fosili de către om, schimbării destinației de utilizare a terenurilor, proceselor industriale și altor activități.
Hidrogenul
Hidrogenul este o sursă de energie curată și regenerabilă care nu produce emisii de gaze cu efect de seră sau alte substanțe poluante. Poate fi produs prin electroliza apei, care utilizează curentul electric pentru a separa apa în hidrogen și oxigen. Hidrogenul poate fi produs și din biomasă, gaze bogate în hidrogen și din surse regenerabile de energie. Poate fi folosit în celulele de combustie pentru a genera electricitate și căldură sau folosit drept combustibil în autovehiculele cu celule de combustie. Hidrogenul poate fi folosit și pentru înmagazinarea de energie, pentru stocarea și transportul energiei din surse regenerabile de energie.
Grupul de Experți în Domeniul Schimbării Climatice IPCC
Grupul de Experți în Domeniul Schimbării Climatice (IPCC) este o organizație internațională care gestionează problema schimbărilor climatice. A fost fondat în anul 1988 de către Organizația Meteorologică Mondială și Programul Națiunilor Unite pentru Mediu. IPCC colectează, analizează și sintetizează informații științifice, tehnice și socio-economice despre schimbările climatice și face recomandări și propuneri de politici pe baza acestora. Grupul își propune să ofere factorilor de decizie din întreaga lume informații științifice fundamentate și independente, cu scopul de a combate schimbările climatice.
Obiectivul de două grade
Obiectivul de două grade este un obiectiv politic care urmărește limitarea încălzirii globale la maximum 2 grade Celsius față de vremurile preindustriale. Acest obiectiv a fost convenit în anul 2015 de către statele membre ale Națiunilor Unite și are ca scop atenuarea celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice. Se bazează pe dovezi științifice care arată că, o creștere a temperaturii medii globale cu mai mult de 2 grade Celsius, ar majora probabilitatea unor consecințe climatice severe și ireversibile. Pentru a atinge obiectivul de două grade, este necesar să se reducă emisiile de gaze cu efect de seră, să se promoveze adaptarea la schimbările climatice și să se promoveze sursele regenerabile de energie.